Pisici și câini – juniori

Alimentația potrivită pentru pisici și câini juniori

Atunci când vorbim de câini și pisici cu vârsta de până într-un an, aceștia au nevoie de o grijă deosebită, întrucât organismul lor este în creștere, iar sistemul imunitar abia își formează ”armele” de luptă contra bolilor și paraziților. Un subiect important de luat în calcul este acela al nutriției : au puii aceleași nevoi ca și adulții sau este nevoie de produse special create pentru ei? În continuare vom detalia acest subiect, deloc de neglijat, atunci când scopul nostru este să avem animale de companie sănătoase, cu cât mai puține probleme.

Când luăm în considerare nevoile nutriționale pentru pisici și câini de vârstă fragedă, acestea sunt cu siguranță diferite de cele ale adulților. În primul rând, alimentația lor trebuie să cuprindă mai multe proteine, întrucât aceasta contribuie la creșterea masei musculare, un lucru important pentru animale de companie în creștere.

Mai departe, hrana pentru pui trebuie să conțină și anumite vitamine și minerale. Dacă adulții pot suporta un timp relativ lung anumite carențe alimentare, despre puii de pisici sau câini nu putem spune același lucru. Așa cum menționam la începutul articolului, aceștia sunt mult mai vulnerabili la diverse dezechilibre ale organismului. O dietă deficitară duce la o stare generală precară, ceea ce lasă animalele expuse la numeroși viruși și bacterii ce produc afecțiuni grave, de multe ori fatale.

În mod normal, alimentația puilor începe cu laptele matern, alăptarea fiind ideală până la vârsta de 6 – 8 săptămâni. Atunci când mama este un animal sănătos, cu un sistem imunitar puternic, laptele conține toți nutrienții necesari pentru dezvoltarea normală a puiului, dar și anticorpi, pentru a-l proteja de diverse boli contagioase.

Când alăptarea se încheie, și această protecție naturală a organismului lor scade, așadar acela este momentul ideal pentru a începe schemele de deparazitare internă și externă, dar și vaccinarea.

Orfanii suferă de probleme de imunitate

Problemele apar atunci când puii de pisici sau câini au parte de alăptare insuficientă sau deloc, din diverse motive, cum ar fi: mamele mor la fătare, nu îi acceptă sau nu îi mai primesc la un moment dat sau din cauza abandonului (există oameni care nu vor să aibă grijă de pui, așa că îi aruncă în stradă).

Indiferent de cauză, puiul este într-o situație disperată, în care are nevoie de administrarea unui lapte cu formulă specială, cu ajutorul biberonului, la fiecare câteva ore. Chiar dacă au norocul de a fi îngrijiți corespunzător, sistemul lor imunitar este compromis, în lipsa anticorpilor din laptele matern, ei devenind astfel și mai fragili și mai expuși problemelor.

Este esențial să înțelegeți ca laptele de vacă nu este potrivit pentru puii de câini sau pisici, indiferent că vă aflați în situația descrisă mai sus, fie că ați adoptat un pui înțărcat, dar vreți să îi suplimentați mesele cu lapte. Față de laptele matern sau cel din formulele special create pentru ei, cel de vacă este foarte gras și va cauza probleme intestinale , mai exact diaree. Aceasta poate duce foarte rapid la deshidratare severă, iar viața puiului este pusă astfel în pericol, mai ales că vorbim de un animal deja vulnerabil.

Atunci când alegeți hrana pentru un animal în creștere, trebuie să le asigurați, așa cum am menționat anterior, o dietă echilibrată, cu un aport suplimentar de proteine, vitamine și minerale. Așadar, luați întotdeauna o mâncare de calitate, destinată puilor, întrucât nevoile adulților sunt diferite. Mâncarea Medium Puppy de la Royal Canin este un produs potrivit pentru căței în creștere, recomandată frecvent în cabinetul Green Vetcare.

Cum alegem mâncarea potrivită pentru junior?

Acest lucru ne conduce însă spre o nouă întrebare – ce este mai potrivit pentru animalul meu de companie tânăr, hrana umedă sau hrana uscată? Raspunsul nu este unul tranșant, în alb și negru, deoarece există mai multe aspecte pe care trebuie să le luăm în considerare.

În primul rând, este important să înțelegem diferențele dintre mâncarea umedă și cea uscată. În general, hrana umedă are un conținut mai mare de proteine, ceea ce ar fi ideal pentru juniori, dar și de apă. Aceasta din urmă este importantă pentru animalele care nu consumă suficientă apă sau care au diverse afecțiuni ce necesită un aport crescut de hidratare, cum ar fi bolile renale sau de tract urinar.

Acesta poate să nu fie cazul animalului dumneavostră acum, dar este bine să îl învățați de mic să consume și mâncare umedă. Pisicile sunt reticente să consume alimente ”noi”, dacă nu au fost de mici obișnuite cu ele, iar un aport crescut de apă ar putea deveni important pentru ele, pe parcursul vieții.

Pe de altă parte, anumite sortimente de mâncare umedă au un conținut mai mare de grăsimi, iar acest lucru o face mai greu de digerat, ceea ce poate reprezenta o problemă pentru puii cu diverse manifestări digestive, cum ar fi episoadele repetate de diaree.

Grăsimile înseamnă și un număr mai mare de calorii, așadar trebuie să fim precauți, pentru ca animalul nostru să își păstreze o greutate normală. Obezitatea aduce numeroase probleme de sănătate, cum ar fi presiunea pe articulații și chiar afecțiuni cardiace.

Pe de altă parte, hrana câini sau pisici uscată conține de obicei mai puține proteine și ceva mai mulți carbohidrați. Hrana câini uscată poate fi o soluție mai practică și mai prietenoasă cu bugetul, mai ales atunci când avem de-a face cu un patruped de talie foarte mare.

Să ne bazăm pe specialiști pentru hrana animalelor tinere

Nu este o idee bună să abordăm metoda dietei gătite în casă pentru puii de pisici sau câini, întrucât este aproape imposibil să găsim formula ideală de nutrienți și vitamine și minerale. Această dieta va fi așadar limitată și poate provoca animalului carențe alimentare serioase, urmate de dezechilibre în organism. Așa cum menționam la începutul articolului, puii sunt extrem de sensibili la aceste carențe, iar organismul lor nu le poate îndura mult timp.

În funcție de vârsta și de dentiția puiului, exista posibilitatea ca în prima perioadă de după despărțirea de mama, hrana umedă să fie o alegere mai potrivită, deoarece este mai ușor de mestecat și poate atrage mai mult prin miros. Odată ce puiul poate mesteca fără probleme si mâncarea uscată, o soluție ar fi o combinație între cele două.

Cel mai important este ca puii de câini sau pisici să primească hrană de calitate, special concepută pentru ei (ne referim atât la conținutul de nutrienți și vitamine, cât și la formatul mai mic al boabelor, mai ușor de mestecat și înghițit).

Îngrijirea specială pentru pui – schema de deparazitare și vaccinare

Așa cum am menționat la începutul acestui articol, puii de câini sau pisici sunt extrem de vulnerabili în fața bolilor. O pisică sau cățea mamă le vor transmite puilor prin laptele matern anticorpi – adică substanțe secretate în sânge, care au rolul de a proteja organismul de anumiți viruși și bacterii.

Acest lucru le permite puilor să fie feriți de cele mai comune boli în primele 6-8 săptămâni de viață, adică pe perioada cât sunt alăptați. Pe măsură ce ei încep să consume alte alimente și nu mai primesc laptele matern, imunitatea lor scade progresiv. Aici este momentul crucial în care natura trebuie înlocuită de știință – mai exact, de aici intervin schemele de vaccinare și deparazitare.

Înainte de a detalia despre aceste scheme, trebuie să punctăm faptul că mamele cu un sistem imunitar compromis pot să nu transfere puilor anticorpii atât de necesari, ba chiar există anumite bacterii sau virusuri pe care acestea le pot transmite prin laptele matern.

Rețineți că aceste scheme de tratament le va stabili medicul veterinar al animalului dumneavostră, în funcție de anamneza sa (istoricul de tratamente, starea generală de sănătate, proveniența, istoric de boli). În continuarea vă prezentăm câteva informații generale, menite să vă facă să înțelegeți importanța atenției deosebite puilor și îngrijirii lor corespunzătoare.

Atenție sporită la deparazitări

Deparazitarea se împarte în două ramuri – deparazitare externă și internă, iar efectuarea lor cu strictețe este extrem de importantă pentru menținerea unei sănătăți optime a animalului. Un articol pe larg despre acest subiect găsiți în articolul despre mușcătura de căpușă.

Deparazitarea externă este un gest foarte important pentru sănătatea generală a animalelor noastre de companie. Acest gest nu trebuie să se limiteze doar la sezonul cald, deoarece schimbările climatice din ultimii ani au determinat ca paraziții să fie prezenți în natură și pe spațiile verzi din orașe pe aproape tot parcursul anului.

Când vorbim de câini care ies afară la plimbare în fiecare zi, este esențial să îi protejăm de aceste vietăți. Deparazitarea externă este însă importantă și în cazul în care avem pisici ce stau numai în casă, întrucât și acestea pot lua paraziți de la alte animale din casă, din cabinetul veterinar sau chiar de la noi. În cazul puilor, care sunt mult mai sensibili decât adulții, infestarea masivă cu paraziți poate cauza anemii fatale sau poate fi vector pentru transmiterea unor boli severe.

Cei mai des întâlniți paraziți atât la câini, cât și la pisici sunt puricii. Ei se hrănesc cu sângele animalului gazdă, așa că o infestare masiva poate avea ca rezultat instalarea anemiei, iar în cazul puilor, aceasta poate fi fatală. Reacția animalelor la acești paraziți este diferită, mergând de la disconfort, până la alergie la saliva lor și scărpinat excesiv. Puiul își poate produce astfel răni, ce pot sângera și chiar se pot infecta.

Puricii pot fi purtători de tenii – un tip de paraziți intestinali. În cazul în care animalul înghite un astfel de purice, scenariu foarte plauzibil, având în vedere că el își face toaleta folosindu-se de limbă și dinți, teniile vor ajunge în sistemul digestiv al acestuia, unde se va dezvolta și poate cauza probleme.

Căpușele sunt un alt tip de paraziți ce s-au înmulțit peste măsură în ultimii ani, atât în natură, cât și în parcuri. În cazul puilor, o infestare masivă poate cauza probleme grave, întrucât o singură căpușă poate suge o cantitate de sânge de 100 de ori cât greutatea sa corporală.

Anumite specii de căpușe sunt purtătoare de bacterii, pe care le transmit câinilor prin mușcătură. Acestea provoacă o serie de boli grave, cum ar fi boala lyme sau babesioza, ce pot fi chiar fatale, în cazul puilor vulnerabili. De la animale, căpușele pot ajunge și la om, provocând și în acest caz boli extrem de grave.

Un alt parazit extern adesea ignorat este țânțarul; deși acesta nu trăiește o perioadă îndelungată pe animal, mușcăturile ocazionale pot avea consecințe serioase. Există numeroase specii de țânțari purtători ai unei bacterii ce, odată ajunsă în organismul unui câine, provoacă dirofilazioza – numită popular ”viermi la inimă”.

Medicul recomandă produse destinate animalelor tinere

Toate produsele de deparazitare externă trebuie alese la indicația medicului veterinar, în cadrul vizitei la cabinet. Animalul trebuie urmărit cu atenție cel puțin 24 de ore, deoarece pot suferi o reacție alergică, și dacă produsul este în teorie, potrivit pentru ele.

Atenție însă, atunci când vine vorba de pui de câini sau de pisici – aceștia sunt mai sensibili și necesită în general produse special create pentru ei, cele pentru adulți fiind prea puternice. De asemenea, folosiți produse destinate speciei lor, deoarece există produse de câini ce sunt foarte toxice pentru pisici (organismul lor poate intra în șoc foarte rapid).

Pe piață există produse de tip zgardă impregnată cu soluție sau pipete ce se aplică local, de obicei pe ceafa animalului. Acestea din urmă au de obicei efect pentru o lună, dar există și anti-parazitare cu efect pe 3 luni de zile (cum ar fi Bravecto, pentru câini). Unele dintre acestea au efect repelent doar pentru purici, sau combinat, pentru purici și căpușe.

Pentru pisici există produsul Stronghold, de tip pipetă, care are efect repelent pentru paraziții externi, dar și pentru acarienii ce provoacă râia auriculară. Aceasta se localizează în canalul urechii și se manifestă prin disconfort, mâncărimi și o secreție maroniu – neagră; câteva semne la care trebuie să fiți atenți sunt scărpinatul excesiv în zonă, scuturarea sau înclinarea capului.

Deparazitarea internă este esențială pentru sănătatea puilor de câini sau pisici, deoarece în lipsa acesteia, sistemul digestiv al animalelor pot fi populate de paraziți extrem de periculoși. Mai multe detalii, în articolul despre mușcătura de căpușă.

În mod normal, o mamă sănătoasă va furniza puilor anticorpi prin alăptare, protejându-i de probleme. Există însă anumiți paraziți care pot fi transmiși chiar prin laptele matern, dacă mama este purtătoare, cum ar fi toxocara la pisici. O parte dintre acești paraziți se pot transmite și la om, un motiv în plus pentru a acorda o atenție deosebită acestui aspect.

Prima doză de produse de deparazitare internă se va administra în jurul vârstei de 4-6 săptămâni, sub stricta supraveghere a medicului veterinar. A doua doză va fi prescrisă în funcție de ce a eliminat prima oară animalul.

Pe piață există diverse produse, de la comprimate ce se înghit, până la pipete cu aplicare locale, care acționează atât contra paraziților interni, cât și externi. Este foarte important ca produsele folosite pentru puii de pisici sau câini să fie create special pentru ei, și nu doze fracționate din produsele pentru adulți. Acestea din urmă sunt foarte puternice și pot crea toxicitate animalului sau pot determina moartea prea bruscă a paraziților, având ca rezultat ocluzia intestinală.

O schemă corectă de vaccinare poate salva viața juniorului tău

Schema de vaccinare la pui va fi stabilită, așa cum am precizat anterior, de medicul animalului dumneavoastră. Mai multe detalii despre vaccinurile ce se administrează animalelor, dar și despre manifestărilor principalelor boli, găsiți în articolul despre vaccinare câini și pisici.

Când vorbim de câini, primul vaccin se administrează  puilor începând cu vârsta de 6 – 8 săptămâni, atunci când imunitatea naturală începe să scadă. În general, acesta este vaccinul bivalent, ce conține tulpini ale virușilor ce provoacă boala carre și parvoviroză.

Următorul vaccin este cel trivalent, care are în plus și tulpina de adenovirus. Vaccinul tetravalent sau polivalent este cel ce conține patru tulpini de viruși, ce produc anticorpi pentru boala carre, hepatita infecțioasă sau viroze respiratorii, parvoviroza la câini, precum și parainfluența canină.

La acest vaccin se face de obicei rapel (se repetă administrarea la un anumit interval de timp) și este asociat cu imunizarea contra leptospirozei. Această schemă trebuie completată de vaccin antirabic, întrucât toți câinii și pisicile cu vârsta de minimum 3 luni trebuie să fie obligatoriu imunizate contra rabiei, conform legii.

Cele mai periculoase „boli ale copilăriei” pentru animalele de companie

Dintre acestea, parvoviroza este cea mai răspândită și mai periculoasă boală a puilor. Virusul se elimină prin fecalele unui animal bolnav după 4-5 zile de la contaminare și poate supraviețui pe suprafețe sau pe sol o perioadă îndelungată, de un an sau chiar mai mult. De aceea, este extrem de important să țineți animalul în carantină după vaccinare și să nu mai aduceți pui în casă sau curte timp de 2-3 ani, daca ați avut animale ce au suferit de această boală.

Așadar, parvoviroza se ia prin contactul direct cu fecalele de la câini bolnavi sau cu materiale textile sau medicale ale oamenilor care au avut de-a face cu animale contaminate. Odată ajuns în organism, virusul se localizează la nivelul sistemului digestiv, unde distruge și necrozează țesutul intestinului subțire, în același timp atacând maduva spinării și globulele albe din sânge.

Rezultatul este voma și diareea, după câteva zile cu eliminări de sânge, lipsa apetitului, deshidratarea severă și pierderea masivă în greutate. Pericolul imediat este septicemia (infecția generalizată în sânge), precum și cedarea anumitor organe vitale. Tratamentul este de susținere al organismului, cu perfuzii de hidratare și multivitamine, precum și antibiotice puternice, pentru a contracara infecțiile secundare; unii câini necesită și o transfuzie de plasmă.

Leptospiroza este o boală foarte contagioasă, provocată de o bacterie ce se găsește în ape puțin adânci (mlaștini, părâuri), sau care poate fi transmisă prin contactul direct cu urina provenită de la câini bolnavi. Odată ajunsă în organism, bacteria circulă prin sistemul limfatic și prin sânge, ajungând în majoritatea organelor. Există cazuri în care sistemul imunitar elimină bacteria, înainte de a provoca orice fel de simptome, însă în cazul unor pui vulnerabili, acest lucru este puțin probabil. Boala provoacă afectarea funcției renale, ce poate deveni cronică (permanentă), febră și dureri musculare.

Pisicile primesc în jurul vârstei de 8 săptămâni vaccinul trivalent, care protejează de virusul panleucopeniei, calicivirozei și rinotraheitei felinei. La acest tip de vaccin se va face rapel și va fi completat de vaccinul antirabic, obligatoriu prin lege și pentru pisici ce au împlinit vârsta de 3 luni, cu repetare anuală.

Printre cele mai răspândite boli care apar la pisici sub un an este panleucopenia felină, provocată de un tip de parvovirus, asemănător celui ce produce parvoviroza la câini. Este caracterizată de o scădere accentuată a celulelor albe, numite leucocite, de aici derivă numele de ”panleucopenie”.

Este extrem de contagioasă și poate fi fatală, mai ales în cazul animalelor sub 5 – 6 luni. Virusul atacă țesutul digestiv, al vaselor limfatice și celule din măduva spinării, și chiar retina și creierul, în unele cazuri.

Este foarte important să urmați întocmai schema propusă de medicul veterinar, la intervale de timp exacte. Pe toată perioada administrării vaccinurilor și încă o lună după terminarea schemei, animalul trebuie să stea obligatoriu, în carantină, până când tulpinile au avut timp să stimuleze sistemul imunitar să producă o cantitate suficientă de anticorpi.

Asta înseamnă că pisica sau câinele nu trebuie scos afară și nu trebuie să ia contact cu alte animale. De asemnea, trebuie să aveți mare grijă de bacteriile sau virușii pe care îi puteți aduce și dumneavoastră în casă, fie pe încălțăminte (urme de facale sau urină contaminate), fie pe haine sau mâini (dacă ați luat contact cu un animal bolnav). Nu dați acces puilor la încălțămintea dumneavoastră și spalați-vă bine pe mâini și folosiți un dezinfectant, dacă ați luat contact cu alte animale.

Ce suplimente alimentare sunt potrivite pentru pui?

Așa cum am menționat la subiectul nutriție, puii de câini sau pisici au nevoie, pe lângă un aport crescut de proteine și lipide, de vitamine și de minerale. O hrană de calitate special creată pentru animalele în creștere ar trebui să conțină aceste elemente, însă uneori, cantitatea lor nu este suficientă. Aici intervin suplimentele alimentare, care ajută la animalul să se dezvolte armonios.

Acestea devin absolut necesare în cazul în care dieta patrupedului nostru este una pregătită de dumneavoastră, în casă. Așa cum am precizat în articolul despre hrană câini și pisici, atunci când vă hrăniți animalul cu mâncare gătită, este imposibil să calculați și să introduceți corect nutrienții de care aceștia au nevoie, așadar suplimentarea lor se impune, în acest caz.

Însă, acestea nu trebuie administrate la întâmplare, ci doar la indicația medicului veterinar, în cadrul unei consultații, luând în calcul starea de sănătate generală și necesitățile animalului. Acesta ne poate indica tipul de supliment de care are nevoie animăluțul nostru, precum și cantitatea potrivită pentru el. Rețineți că, în timp ce o carență a unor vitamine sau minerale duce la diverse probleme de sănătate pentru pui, nici excesul nu este de dorit, deoarece poate dăuna.

Suplimentele pentru pui doar la indicația medicului

Puii de câini sau de pisici au nevoie de o cantitate mai mare de calciu decât adulții. Cantitatea acestui element  depinde de rasa animalului – câinii de talie mare ce vor crește considerabil până la vârsta adultă au nevoie de mai mult calciu decât un pui de pechinez, de exemplu.

Calciul ajută la buna dezvoltare a sistemului osos, un element esențial pentru un animal aflat în creștere. Pe lângă nevoia lor crescută de a beneficia de acest supliment, organismul puilor nu își poate regla absorbția de calciu în primele luni de viață.

Tot pentru o creștere armonioasă, puiul are nevoie de vitamina E și de complexuri de vitamina B. Acestea ajută la combaterea stresului oxidativ și susține organismul în continuă schimbare. De asemnea, vitamina E este benefică și pentru articulații, care pot fi suprasolicitate de o creștere bruscă, dar și de presiunea adusă de joaca și săriturile animalului (deoarece puii au mai multă energie, sunt mai activi decât adulții).

Un alt tip de supliment ce se prescrie frecvent puilor este omega 3, 6 sau 9, altfel spus – grăsimi sănătoase. Acestea sunt esențiale pentru dezvoltarea creierului, reducerea inflamațiilor din corp, dar și pentru calmarea unor boli de piele, cum ar fi dermatita.În cazul puilor, suplimentarea grăsimilor nu ar trebui să fie o problemă, întrucât puii au nevoie de un aport caloric mai ridicat și de energie.

Ele nu pot fi produse în cantitate suficientă de organismul animalelor de companie, așa că de obicei, este nevoie să le suplimentăm. Cea mai bună sursă de omega 3, 6 sau 9 este uleiul de pește; forma sub care acesta vine ambalat diferă, putem alege fie capsule ce se înghit, fie ulei la sticlă, ce se adaugă peste mâncarea animalului.

Probioticele și enzimele digestive pot fi utile, mai ales în cazul unor animale ce suferă diverse tulburări digestive sau sensibilități alimentare și pot îmbunătații absorbția nutrienților.

Dresaj pentru pui – noțiuni de bază

Să adoptăm un pui de câine sau pisică înseamnă să primim în casa noastră un nou membru al familiei. Dar ce ne facem când acest nou venit distruge obiecte sau mobila, urlă de câte ori plecăm de acasă sau își face nevoile pe podea? Trebuie să ne aducem aminte că avem de-a face cu un ”copil” care trebuie învățat tot de la zero tot ce are voie să facă sau nu. Procesul nu este unul simplu sau rapid, trebuie să vă înarmați cu răbdare și cu câteva noțiuni de bază de dresaj, pe care vi le prezentăm în continuare.

Rețineți că dresajul, fie el profesionist sau constînd în noțiuni de bază pe care le aplicați acasă, trebuie să aibă ca fundament atragerea atenției animalului atunci când are face ceva greșit și recompensarea comportamentului pozitiv. Ținem să subliniem faptul că dresajul animalului prin pedeapsă, fie că vorbim de agresiune fizică sau verbală, este absolut ineficient și poate avea consecințe grave asupra sa!

În primul rând, trebuie să înțelegem că puiul este într-un mediu necunoscut, înconjurat de oameni pe care nu îi cunoaște. Această tranziție, precum și despărțirea de mamă și de frați poate fi extrem de stresantă pentru animal. Acest stres se poate manifesta prin scâncit sau plâns frecvent, dar și printr-un comportament distructiv, ce poartă numele de anxietate de separare. Aceasta din urmă se manifestă atunci când animalul este lăsat singur în casă, și este caracterizat prin lătrat și urlat repetitiv, distrugerea obiectelor din locuință și chiar rosul cozii sau al lăbuțelor până la sânge. (mai multe detalii în articolul despre nume de câini și probleme de comportament).

Plictisul  poate genera probleme de comportament

Multe dintre aceste comportamente se pot manifesta și din cauza faptului că animalul nu este stimulat suficient – are prea multă energie pe care nu și-o consumă (prin plimbări lungi, de exemplu), nu are suficiente jucării care să îi capteze atenția, este lăsat prea multe ore singur și intervine plictiseala, singurătatea, teama.

Un alt comportament des întâlnit la câini de vârstă mică este mușcatul oamenilor sau al altor animale de companie, în timp ce se joacă. Aceștia nu își cunosc propria forță, așa că uneori pot mușca prea tare, provocând durere. Cel mai bun mod de a-l dezvăța este să țipați scurt atunci când mușcă prea tare, pentru a-i atrage atenția, în același timp retrăgându-vă de la joacă pentru 30 de secunde. Dați câinelui alternative de ronțăit, cum ar fi jucării speciale.

Cățeii au obiceiul de a roade și obiecte din locuință, fire electrice sau mobilă; acest lucru se poate explica fie prin faptul că e un mod de a explora lumea din jur, au prea multă energie, suferă de anxietate de separare sau încearcă să își calmeze durerile, atunci când le ies dinții. Pentru a rezolva problema, în primul rând trebuie să îi identificați corect cauza: jucarii pe care le puteți pune la frigider ar putea să le amorțească disconfortul gingival, în timp ce anxietatea de separare necesită un proces mai complex.

Nu-i oferiți niciodată câinelui obiecte casnice pentru joacă, ci învățați-l că are voie să ronțăie doar jucăriile lui. Până când sunteți sigur că și-a pierdut acest obicei, limitați-i accesul la cat mai multe obiecte (încălțăminte, haine, cabluri) sau lăsați-l într-o camera în care nu prea are ce strica.

Fiți fermi atunci când îl învățați regulile casei

Un aspect important în dresajul câinelui este învățarea câinelui să își facă nevoile doar afară; înainte să pornim la drum, înarmați-vă cu multă răbdare și calm. Limitați accesul animalului la mai puține camere, acolo unde îl puteți supraveghea, pentru a putea interveni atunci când vedeți că se pregătește adulmecă, se învârte în cerc, își caută loc). Puteți bate din palme, pentru a-i atrage atenția, dar nu îl certați.

Acest lucru este valabil și în cazul în care animalul a făcut deja în casă; tehnica de a-l băga cu nasul în urina sau fecale nu este deloc eficientă, întrucât animalul nu asociază că el a produs ceea ce vă nemulțumește. Atunci când lipsiți mai multe ore de acasă, este util să îi lăsați pe podea o păturică absorbantă. De câte ori își face nevoile afară / pe paturică, în loc de în casă, recompensați-l cu multă afecțiune, laudă și ceva gustări delicioase.

În cazul în care simțiți că vă depășesc aceste tehnici de dresaj, puteți apela întotdeauna la una dintre școlile speciale de dresaj. Este util de știut că cei de la Clubul Câinilor Utilitari oferă lecții gratuite de dresaj canin pentru maidanezii adoptați, în fiecare săptămână, în parcul Crangași.

În ceea ce privește pisicile, tehnicile de dresaj în cazul lor sunt extrem de limitate. Puii de pisică au multă energie și pot avea un comportament distructiv asupra mobilei acoperite de material textil sau perdelelor. Nu este ușor să le dezvățați de acest obicei, ce puteți face e să le dați o alternivă pe care să îți ascută ghearele, cum ar fi diverse placaje sau ”stâlpi” îmbracate în sfoară. Puteți încerca să transformați aceste obiecte în preferatele lor prin impregnarea cu picături care să le atragă prin miros sau jucându-vă cu ele în acea zonă, până le treziți interesul.

Când vreți să învățați o pisică să folosească litiera, aveți grijă în primul rând ca aceasta să fie suficient de mare pt ea și așezată într-un loc ferit, unde aceasta să se simtă în siguranță. Jucați-vă cu pisica în acea zonă și lăsați-i jucarii sau mici gustări, pentru a o atrage spre aceea zonă. Puteți chiar să îi puneți labuțele în nisip, imitând mișcarea de a săpa, fără însă să o forțați. Păstrați litiera mereu curată, pentru că pisica va evita să folosească una murdară sau cu miros urât.