Analize și Tratamente Veterinare Sector 3 București

În ce constau analizele la animale?

Analizele constau în prelevarea de probe biologice, sânge, secreții, salivă, urină, păr sau țesut, apoi inserarea acestora în analizorul de sânge sau sub lentilele unui microscop.

Cine interpretează analizele?

Medicul veterinar interpretează analizele în context clinic.

Unde este situat laboratorul de analize?

Laboratorul de analize este situat în interiorul clinicii pentru a ajuta medicul veterinar să intervină într-un mod cât mai exact asupra problemei, în cel mai scurt timp.

Cât durează prelucrarea unui set de analize?

Timpul necesar de așteptare este cuprins între 10 minute și 30 de minute.

De ce sunt necesare analize de laborator înainte de o operație?

Pentru că metabolizarea anestezicelor folosite în general în orice tip de chirurgie are loc în organe precum ficat sau rinichi, medicii veterinari au nevoie să cunoască nivelul de funcționare a acestora, astfel încât să aleagă varianta optimă pentru animalul dumneavoastră. O interpretare corectă a stării de sănătate a animalului îl conduce pe medic la un calcul cât mai exact al factorilor de risc, lucru ce ajută pacientul să treacă cât mai ușor de anestezia generală și de intervenția chirurgicală la care este supus.

Ce semne indică prezența unei boli ale aparatului urinar la animale?

Dacă observați aceste comportamente la câinele dumneavoastră – imposibilitatea de a urina, urinarea în cantități mici, urină cu sânge sau închisă la culoare, febră, urinări dese, urinare însoțită de dureri, urinare în locuri neobișnuite, urină cu miros puternic, apatie, vomă, schimbări ale apetitului alimentar, pierderi în greutate, dureri de spate, consum mărit de apă, mergeți de urgență la un control medical amănunțit.

În cazul pisicilor, afecțiunile urinare sunt destul de frecvente, cauzate de cantitatea redusă de apă consumată, de lipsa mișcării și de dieta acestora exclusiv carnivoră.

Iată ce semne trebuie să va dea de gândit în acest sens – pisica nu poate sau urinează foarte puțin, urina conține urme de sânge sau este tulbure, pisica urinează mai des, pisica stă mult timp ghemuită în litieră, cu prezența durerii în timpul urinării ( plânge), pisica pare că se teme să meargă la litieră sau urinează în locuri nepermise, linsul excesiv în zona genitală, vomă, un consum mai mare de apă, abdomenul crescut în volum, rigid și dureros la atingere. Clinica Green Vetcare vă recomandă să mergeți de urgență la medicul veterinar, întrucât viața pisicii dumneavoastră este în pericol.

Cum deosebesc scărpinatul provocat de o boală de piele, de cel provocat de paraziți externi?

Preventiv, orice animal de companie ar trebui deparazitat extern periodic (în funcție de indicațiile medicului și de cele ale produsului folosit – există produse care oferă protecție pe o perioadă de o lună, 3 luni sau chiar 7 luni).

Cu toate acestea, dacă observați că animalul dumneavoastră se scarpină insistent, este recomandat să inspectați chiar dumneavostră blana acestuia, întrucât, în cazul paraziților de tipul puricilor, păduchilor sau căpușelor, aceștia pot fi lesne observați. În cazul depistării unor paraziți externi, fie faceți o vizită medicului veterinar, fie folosiți același produs pe care l-ați mai folosit cu succes în trecut în deparazitarea externă a animalului dumneavostră și urmăriți efectul acesteia.

Dacă scărpinatul încetează, continuați să deparazitați animalul conform indicațiilor produsului folosit (repetați aplicarea lui în zona indicată, la intervalul de timp specificat în prospect). Dacă scărpinatul continuă, progamați o vizită la medicul veterinar pentru un control amănunțit.

Pot lua râie de la animalul meu?

Râia sau scabia este o boală parazitară (cauzată de acarieni de dimensiuni microscopice), foarte contagioasă, care produce leziuni la nivelul pielii, cruste – la nivelul capului, al ochilor, al botului, pe torace și pe abdomen, apoi pe întreg corpul – mâncărimi și căderea parțială sau totală a părului. Netratată, boala duce chiar și la moarte.

Râia este de două tipuri – demodecică și sarcoptică, cea de-a doua fiind transmisibilă și la om, prin contact direct cu animalul (câine, vacă sau capră) sau cu mediul în care acesta a stat.

Cum trebuie îngrijită dantura animalului meu?

Periajul dentar este indicat de 2-3 ori pe săptămână, asta în cazul în care animalul dumneavostră a fost obișnuit de mic cu această procedură. Pentru câinii adulți este mai greu de introdus această rutină, de aceea există alternative accesibile în comerț, precum diferite tipuri de pudre și geluri dentare, care dizolvă și previn depunerile de tartru, jucăriile pentru dentiție, produsele pentru masticație, dar și hrana uscată, care favorizează curățarea mecanică a tartrului.

Indiferent de metodele suplimentare alese pentru întreținerea danturii animalului dumneavoastră, vizitele periodice la medicul veterinar nu trebuie neglijate.

Cum ar trebui să îngrijesc urechile animalului meu?

Ceea ce mulți proprietari de animale de companie nu știu este că și la nivelul urechilor pot apărea afecțiuni care pot cauza discomfort animalului dumneavoastră. De aceea, este recomandat să inspectați periodic aspectul acestora (în special în cazul câinilor cu urechi mari, lăsate). Orice semne care indică o problemă în această zonă – scărpinat insistent la nivelul urechilor, scuturatul capului, poziția lăsată a capului cu precădere pe una din părți, miros neplăcut, aspect murdar și umed – ar trebui să vă determine să faceți o vizită medicului veterinar.

Atât în cazul câinilor, dar și al pisicilor există posibilitatea îmbolnăvirii cu râie auriculară, afecțiune provocată de prezența unui parazit extern, de dimensiuni microscopice și extrem de contagioasă. Semnele care indică prezența acestei afecțiuni sunt – scărpinatul excesiv până la automutilare și aspectul murdar, asemănător zațului de cafea, localizat din abundență în una sau chiar în ambele urechi. Râia auriculară se trataează în cadrul unui cabinet medical și, la indicațiile medicului, tratamentul este urmat și la domiciliu, pe o perioadă mai lungă, pentru a preveni recurența.

Este adevărat că anumite rase de câini sau pisici sunt mai predispuse la anumite boli?

Da, este adevărat și acest fenomen este cauzat de modificările genetice care au dus la însăși crearea rasei respective. O informare corectă asupra rasei înainte să vă măriți familia, vă poate lămuri în privința afecțiunilor comune rasei respective, într-o eventuală încercare de a înlătura, diminua sau întârzia efectele acestor modificări.

De exemplu, ciobăneștii germani și golden retrieverii sunt predispuși la afecțiuni ale aparatului locomotor, displazia de șold fiind comună odată cu înaintarea în vârstă. De aceea este recomandată o dietă alimentară care să ajute la menținerea articulațiilor într-o stare cât mai bună.

Pe de altă parte, în cazul raselor de câini de talie mică, precum bichonii sau mopșii (pug), afecțiunile de tipul dermatitelor, alergiilor sunt foarte comune, la fel ca și obezitatea și luxația de patela (rotulă).

Grija pentru animalul meu trebuie adaptată în funcție de sezon?

Răspunsul este da, grija pentru animalul dumneavoastră de companie trebuie să țină cont de sezon, în special în cazul animalelor suferinde de anumite tipuri de boli, cum ar fi bolile cardiace și respiratorii, diabet, boli renale și hepatice, afecțiunile ce țin de probleme ale articulațiilor sau în cazul dermatitelor atopice.

Dacă animalul dumneavoastră suferă de oricare dintre aceste afecțiuni sau, pur și simplu, pare să facă față cu greu perioadelor de căldură sau frig extrem, clinica Green Vetcare vă recomandă să cereți sfatul unui medic veterinar.

Are animalul voie să mănânce alimente bogate în zaharuri?

Nu, animalul nu are voie să mănânce alimente bogate în zaharuri. Mai mult decât atât, xylitol-ul (îndulcitor artificial folosit în numeroase produse, precum bomboanele, guma de mestecat ș.a.) poate provoca decesul animalului.

Alimente precum ciocolata, stafidele, strugurii, cremele dulci pot provoca probleme serioase de sănătate – tulburări ale tubului digestiv, vomă, diaree, tulburări ale sistemului nervos (ciocolata), afecțiuni renale și hepatice și chiar deces.

Dacă animalul dumneavoastră a mâncat alimente de acest gen și prezintă un comportament ciudat – vomă, diaree, apatie, lipsa apetitului, tulburări nervoase (ca urmare a hrănirii cu ciocolată în cantități mari), vă rugăm să mergeți de urgență la medicul veterinar.